Imagini pentru De ce ne e teama sa facem schimbari

Desi implica multe riscuri, schimbarea poate benefica, dar doar atunci cand este facuta cu tact si nu ne aduce anumite prejudicii. „Multi oameni raman adesea prinsi in modele de viata perturbatoare, deoarece, din diferite motive, au ales „supravietuirea in detrimentul schimbarii”. Atunci cand o persoana trece printr-o trauma sau o situatie stresanta in copilarie (0-3 ani), ea ramane uneori blocata in modele „nesanatoase” pentru a „supravietui”. Acestea sunt tipare comportamentale generate in situatii toxice”, spune psihoterapeutul Anca Kosina.

De-a lungul vietii, aceste modele nu duc la o evolutie, declansarea lor continua numai datorita fricii sau durerii activata, constient sau nu, de amintiri vechi. „In timp, se instaleaza o teama de schimbare, deoarece persoana se simte securizata de faptul ca „stie cum sa reactioneze la acel tip de trauma” si ii este frica de alt tip de emotii sau atitudini noi.

Ideea ca "trebuia sa fiu asa ca sa supravietuiesc diferitelor situatii grele” poate aduce alinare pe moment, dar pe termen lung poate duce la un blocaj.

Mentinandu-se in aceste coordonate, persoana respectiva nu-si mai dezvolta alte abilitati de comunicare, de relationare, nu se deschide afectiv”, subliniaza psihoterapeutul.  

Schimbarea va fi perceputa ca avand un anumit potential de „risc”, pe care nu este dispusa sa si-l asume. „Exista si cazuri in care teama de schimbare are la baza diferite mesaje critice pe care o persoana le poarta cu ea din trecut, exprimate de parinti, bunici, profesori: „Tu niciodata nu vei fi in stare sa...”, „Nu ai cum sa...”, „Semeni cu"..., mesaje ce scad stima de sine si conditioneaza un anumit comportament sau un anumit esec. Un mediu poate fi perceput ca sigur, pentru ca este „stabil”, dar asta nu inseamna ca este sustinator .

„Supravietuirea” este insa numai un stadiu bazal, oamenii nu raman la nivelul bebelusului ale carui nevoi principale sunt numai de somn si hrana.

Pe drumul vietii se activeaza un izvor interior care isi schimba insa mereu debitul si curgerea, iar asta implica si o schimbare a traseului, a albiei lui. O persoana rezistenta la schimbare va incerca sa forteze aceasta curgere pe „aceleasi drumuri” sau va bloca debitul „prea puternic”, asta pentru ca simte ca nu-i face fata. Va „micsora” izvorul pentru ca ei ii este teama „sa creasca”. Nu acoperiti izvorul fiintei voastre cu nisipul indoielilor, al criticilor, comoditatii sau temerilor, nu lasati sa sece o apa vie, ce nu este folosita”, precizeaza psihoterapeutul.

Solutia este introducerea treptata a unor schimbari, care pot parea nesemnificative la inceput, dar care vor dispersa mecanismele de rezistenta si vor activa noi modalitati de a privi lucrurile.

1. "Mutati ceasul si bratara pe o alta incheietura decat cea pe care le fixati de obicei si purtati-le asa mai mult timp (cel putin 2 luni).

2. Cand vorbiti la telefon, puneti-l la cealalta ureche, nu la cea la care v-ati obisnuit.

3. Observati daca obisnuiti sa va incaltati intai cu unul din pantofi (stang/ drept) si schimbati ordinea lor.

4. Fiti creativi, alegeti singuri anumite modalitati de a „infrunta” schimbarile, oferind o perspectiva proaspata propriei vieti”, concluzioneaza psihoterapeutul Anca Kosina.

sursa: gandul.info