Imagini pentru Ce simptome dau polipii de pe colon?

Polipii colonici reprezinta formaţiuni tumorale benigne sub forma unor excrescenţe de ţesut care apar la nivelul intestinului gros. Prezenţa lor in colon sau rect ridica multe intrebari pacientului si familiei acestuia. Care este semnificaţia descoperirii unui polip in colon? Inseamna ca am sau ca voi face cancer colonic? Va trebui sa ma operez?

Cauzele care duc la apariţia polipilor nu sunt pe deplin cunoscute. Totusi, printre factorii de risc se numara anumite obiceiuri alimentare si de stil de viaţa, printre care: o dieta bogata in grasimi si saraca in fructe, legume si fibre, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul, precum si afecţiuni  ca obezitatea. Exista anumite boli inflamatorii ale colonului, rectocolita ulcero-hemoragica si boala Crohn care cresc si ele riscul.

Cancerul colorectal este rar inaintea varstei de 40 de ani, iar in aproximativ  90% din cazuri,  polipii cu potential evolutiv spre cancer apar dupa varsta de 50 de ani. De aceea,  se recomanda in general ca screening-ul pentru polipi si implicit pentru cancerul colorectal sa inceapa la varsta de 50 de ani (pentru ambele sexe). S-a dovedit ca dureaza aproximativ 10 ani pentru ca un polip mic sa se transforme in cancer.  In afara de varsta, factorii genetici pot juca si ei un rol important. Screening-ul incepe mai devreme de 50 de ani la persoane care au istoric in familie de cancer de colon sau de polipi colonici, mai ales daca in familia pacientului, cancerul a aparut la varste tinere, la rude de gradul I sau a implicat mai mulţi membri ai familiei. O discuţie cu medicul dumneavoastra va putea sa stabileasca varsta la care ar trebui sa va investigaţi pentru a depista si a rezeca eventualii polipi cu potenţial de evoluţie la cancer.

In ceea ce priveste simptomatologia, polipii de mici dimensiuni sunt de regula complet asimptomatici, de aceea este necesar screening-ul dupa varsta de 50 de ani. Polipii de dimensiuni mai mari pot da uneori simptome precum: scaune amestecate cu sange, modificari ale obiceiurilor de defecaţie (constipaţie, diaree), obstrucţie intestinala, dureri abdominale, dar toate aceste simptome pot avea si alte cauze.

Exista mai multe tipuri de polipi, dar cel mai frecvent intalniţi sunt polipii hiperplastici si polipii adenomatosi. Dintre aceste doua tipuri, numai polipii de tip adenomatos (doua treimi dintre polipi) au potenţialul de a se transforma malign (de a deveni cancerosi).  Cu cat un polip adenomatos este mai mare ca dimensiuni, cu atat creste potenţialul de a deveni malign.

Investigatia de elecţie pentru depistarea polipilor, deci pentru screening-ul cancerului colorectal este endoscopia digestiva inferioara sau colonoscopia. In timpul colonoscopiei, medicul introduce prin orificiul anal un tub subţire flexibil prevazut cu o sursa de lumina si cu o camera video cu ajutorul caruia poate vizualiza interiorul intregului intestin gros, depistand polipi si alte leziuni. Totodata, in timpul colonoscopiei, medicul poate biopsia o formaţiune polipoida (extrage o mica porţiune din polip pentru ca aceasta sa fie supusa examenului histopatologic la microscop prin care se va stabili tipul de polip si deci potenţialul sau malign). In afara de diagnosticarea polipilor, colonoscopia serveste si ca metoda terapeutica, majoritatea polipilor putand fi rezecaţi pe cale endoscopica (manevra denumita polipectomie), fara ca pacientul sa mai trebuiasca sa fie supus vreunei intervenţii chirurgicale. Ulterior, medicul gastroenterolog va stabili necesitatea repetarii colonoscopiei, precum si intervalul de timp pana la repetarea procedurii (de regula, la 5 ani in cazul unei colonoscopii normale – la care nu s-au decelat polipi si la cel mult 2-3 ani daca anterior au fost pusi in evidenţa polipi).

Exista alte investigatii (videocapsula endoscopica, irigoscopia sau clisma baritata, tomografia computerizata, mai ales colonoscopia virtuala TC) care pot depista tumorile colonice, inclusiv polipii,  dar nu permit biopsierea si nici  tratarea (rezectia) lor. Toate aceste mijloace sunt de regula mai usor tolerate,  dar pot fi mult mai scumpe si au o sensibilitate (procent de depistare a leziunilor) mai mica decat a colonoscopiei.