Imagini pentru trei generatii

„Sangele apa nu se face", „aschia nu sare departe de trunchi’’. Limba noastra dispune de astfel de proverbe care vorbesc despre transmiterea din generatie in generatie a unor „scenarii de viata", dar in spatele lor se ascund multe lucruri mai putin stiute.

„Anne Ancelin Shṻtzenberger, una din fondatoarele psihodramei, credea ca exista legaturi invizibile care ne apropie de stramosii nostri. Totul a inceput, povestea ea, in ziua in care fiica sa i-a spus: „iti dai seama mama, esti primul nascut dintre cei doi copii, al doilea e mort; tata e primul nascut din­tre doi copii, al doilea fiind mort, si la fel sunt si eu.” A fost un soc!

Anne Ancelin Sṻtìizenberger a cautat atunci sa-si aminteasca evenimentele ce au marcat familia sa si sa-si noteze alte situatii de motive identice: fetita sa este „orfana ereditar", ca si mama si bu­nicul sau.

Fascinata, ea continua cercetarile ge­nealogice si isi regaseste radacinile in Normandia, aproape in acelasi loc unde, din „intamplare", parintii ginerelui au cumparat o casa. in final, ea a descoperit ca la sfarsitul secolului familia soacrei sale purta chiar acelasi nume ca al ei. Pura intamplare? Nu, nimic nu putea fi negat, erau fapte, erau mai mult decat „coincidente", spune psihoterapeutul Anca Kosina.

Asa s-a nascut  genosociograma, un arbore genealogic cu fapte marcante si evenimente de viata pe mai multe generatii.Iata cateva exemple ce ilustreaza acele tipuri de programe transgenerationale:

1. Un caz tragic, cel al lui Brandon Lee: in 1993 el moare in urma unei hemoragii interne in timpul turnarii filmului „Corbul" pentru ca pistolul din platoul de filmare trebuia sa contina un glonte orb. Cu douazeci de ani inainte, Bruce Lee (tatal lui Brandon) murise in timpul turnarii filmului „Jocul mortului", ca urmare a unei hemoragii cerebrale, in scenariu, personajul era omorat de-o impuscatura dintr-un revolver cu gloante oarbe. Acest tip de „repetitie" a fost numita „loialitate familiala transgenerationala", probabil datorata unei identificari duse la extrem a lui Brandon cu tatal sau. Desigur, ea este simpla si se deruleaza pe o perioada scurta.

2. Anne Ancelin Schṻtzenberger a putut observa boli, morti sau accidente pe trei, cinci sau opt generatii: „coincidente care se repeta uneori de mai bine de doua sute de ani! „Atunci, spune Anne, am sfarsit prin a gandi ca noi traversam o perioada de fragila inconstienta in asteptarea varstei cand o persoana din familia noastra a suferit un accident. Este ceea ce se numeste „sindromul aniversarii". Uneori, o nastere intervine ca si cum ar aminti de un eveniment familial trist sau vesel. De altfel, numerosi copii „par a fi nascuti" pentru a marca aniversarea - nasterea sau moartea unui stramos, ca si cum ar fi o complicitate intre inconstientul mamei si preconstientul copilului la nastere, deoarece aceste date de nastere devin semnificative".

3. Alt fenomen deja bine cunoscut de psihologi: „copilul substituit" sau „copilul reparator", conceput inconstient pentru a inlocui un alt copil mort la nastere sau la o varsta  frageda. in general, el poarta numele predecesorului sau si se naste uneori in ziua/luna in care a murit acesta. Este exact cazul lui Vincent van Gogh: el este nascut pe 30 martie 1853, la un an dupa disparitia fratelui sau mai mare, al carui prenume l-a mostenit. Se stie, pictorul a avut o viata tragica, este ca si cum i-ar fi fost interzis sa existe.

4 .in schimb, un alt pictor a putut „sa se desfaca" de asemenea greutati: Salvador Dali.  „Adevaratul" Salvador era fratele sau mai mare, la mormantul caruia mama sa mergea de doua ori pe saptamana ca sa-l planga. Pictorul a povestit ca s-a delimitat de acel Salvador, „un mic inger mort si ingropat", ducand viata care se cunoaste. Dar si aici s-a produs un fenomen cumva curios: Dali a pictat de 64 de ori, dupa metoda sa, celebrul tablou „Angelus" al pictorului francez Jean Francois de Millet (1814-1875). Acest tablou reprezinta un cuplu care se roaga pe un camp deasupra unui cos cu cartofi. Multi s-au intrebat atunci de ce acesti oameni se concentreaza atat de mult asupra recoltei lor si pentru ce Dali era asa de mult atras de acesta. Cativa ani mai tarziu, tabloul a fost examinat cu raze X si sub cos s-a descoperit ca era pictat sicriul unui copil. Deci, intr-un fel, Dali s-a delimitat de subiect externalizand problema.

Anne Ancelin Schiitzenberger a facut multe cercetari inclusiv pe bolnavi de cancer si diabet si a constatat ca adesea boala se declansa aproape la aceeasi varsta la care o mama, un bunic, o matusa mureau de o boala sau intr-un accident.

A pune pe hartie toate aceste relatii familiale si traumatismele trecutului nu este suficient pentru o schimbare radicala, dar acest pas poate da sens altor evenimente, pentru ca uneori putem scapa de greutatea trecutului si viata ni se poate schimba.  „Arborele are si resurse, cu care este important sa se intre in contact. Cu alte cuvinte, fiecare aduce prin evolutia sa o lumina noua, extinderea constiintei personale antreneaza informatii si energii noi, ce modifica automat influenta inconstientului. Nu este intotdeauna nevoie de o constientizare perfecta a scenariului, dar daca se cunoaste mai mult din acesta, totul devine mai usor, pentru ca se lucreaza „tintit" pe informatii clare. Avem un subiect aflat la granita dintre palpabil si „inconstient", precizeaza psihoterapeutul Anca Kosina.  

sursa: gandul.info