Imagini pentru e-uri

Diverse studii ne sfatuiesc sa ne ferim de aditivii alimentari, asa numitele E-uri, pentru ca ar fi daunatori pentru sanatatea noastra. Adevarul este, insa, ca gasim in magazine din ce in ce mai putina mancare neprocesata, asa ca e destul de greu sa ii ocolim. Deci ce e de facut?
Un astfel de raport a fost publicat recent de Asociatia Pro Consumatori (APC), care a analizat 35 de produse de post de pe rafturile magazinelor.
Concluzia: mancarea era plina de E-uri, iar multi dintre aditivii folositi sunt suspectati de aparitia unor probleme grave de sanatate.
"E100 - curcumina este un colorant galben portocaliu. Are o rata de absorbtie scazuta, iar unele studii au aratat ca poate provoca stare de greata, diaree. Recent, s-a constatat ca poate afecta metabolizarea fierului in organism, putand cauza deficiente de fier la anumite persoane. E120 - carminul este un colorant rosu stralucitor produs din insecte, cosenile, specie de gandac din America de Sud, uscate si zdrobite.
Carminul nu este recomandat in alimentatia copiilor pentru ca poate produce hiperactivitate si deficiente de concentrare. Poate produce astm, alergii si rinite", se arata in raportul APC publicat luna trecuta.
I-am rugat pe reprezentantii asociatiei sa ne explice pe ce studii se bazeaza afirmatiile lor si sa ne precizeze care e cantitatea maxima pe care o putem consuma ca sa nu avem probleme, insa acestia nu au dat curs solicitarii noastre.
Tocmai de aceea am stat de vorba cu nutritionistul Camelia Olteanu, care ne-a lamurit in legatura cu impactul E-urilor asupra organismului uman.

Ce sunt E-urile

Ea ne-a explicat ca aditivii alimentari, asa numitele E-uri, se adauga in alimente pentru mai multe scopuri: prelungirea termenului de valabilitate, imbunatatirea proprietatilor organoleptice (gust, miros, dar si textura, culoare etc.), usurarea unor faze ale procesului de fabricare, samd.

Cum se clasifica

Camelia Olteanu a aratat ca aditivii alimentari pot fi clasificati in:
Aditivi inofensivi, ex.: E100 (curcumina), E163 (antocianine), E290 (dioxid de carbon), E300 (acid ascorbic), E322 (lecitina), E330 (acidul citric), E331 (citrat monosodic), E440 (pectina), E500 (carbonatul acid de sodiu), E50 8 (clorura de potasiu), E509 (clorura de sodiu) si lista poate continua....
Aditivi a caror consum frecvent nu este recomandat: colorantii artificiali E102 pana la E180 cu unele exceptii considerate sigure: E400, E401, E153, E160, etc., E200 (acid sorbic), E270 (acid lactic), etc.
Aditivi pentru care nu este posibila o apreciere definitiva: E442 (fosfatide de amoniu-stabilizator si emulgator artificial), E479 (ulei de soia oxidat termic-emulgator si agent de separare), etc.
Adaugarea lor in preparate, in diverse scopuri, este un obicei inceput acum mult timp.
"Sa nu uitam ca si bunicile noastre foloseau aditivi alimentari, cum sunt sarea de lamaie (acid citric - E330) la prepararea gemurilor, dulceturilor, peltelelor sau benzoatul de sodiu (E211) in cazul muraturilor. Si atunci nimeni nu avea ceva impotriva, cu toate ca nu se stia cu exactitate ce cantitate era optima", a subliniat nutritionistul.
Totul ar trebui sa fie conform normelor in vigoare
Unele studii alarmante atrag atentia asupra posibilelor efecte negative ale E-urilor, insa ideea e ca folosirea lor - in cantitati mici - e permisa de normele si regulamentele in vigoare.
"Exista acum pe piata foarte putine produse care sunt fara aditivi, dar dupa parerea mea, retetele de fabricatie includ aditivii in cantitatile prevazute in conformitate cu reglementarile pe plan european sau mondial.
De ce sustin aceasta afirmatie: din simplul motiv ca folosirea in cantitati mai mari nu aduce niciun beneficiu produsului si in plus, mareste considerabil pretul", a explicat nutritionistul.
In aceste conditii, cand ar trebui sa ne ingrijoram?
"Situatia devine periculoasa in momentul in care se exagereaza cu consumul zilnic al produselor super-procesate si al bauturilor carbogazoase in care gasim acid fosforic (E338) si compusi ai acestuia. De aceea se recomanda o alimentatie variata, bazata in special pe alimente cat mai naturale si mancaruri simple, pregatite acasa", a subliniat Camelia Olteanu.

E justificata isteria?

Nutritionistul sustine ca, de multe ori, isteria E-urilor nu are o baza stiintifica solida.
"Se presupune ca ar produce tot felul de boli care mai de care mai periculoase, dar nu se poate dovedi stiintific. Testele se fac in laborator, etica impiedica testarea pe oameni", a mentionat Camelia Olteanu.
Ea ne-a dat si un exemplu: glutamatul monosodic MSG (E621) este potentiator de aroma, dand savoare alimentelor.
"De multe ori, glutamatul - folosit la inceput in bucataria asiatica si apoi adoptat in aproape intreaga lume - a fost considerat capul rautatilor, fiind incriminat in toate afectiunile posibile, incepand cu banalele crampe pana la hiperactivitatea copiilor, depresiile mamelor, leziunile cerebrale, cancerele de toate tipurile.
Este interesant de mentionat ca rosiile, parmezanul sau laptele de mama contin cantitati apreciabile de glutamat si nimeni nu s-a plans ca ar produce 'sindromul restaurantului chinezesc'.
Caracterul nociv al unei substante, adica efectul pe care il produce asupra organismului, indiferent daca este din sursa naturala sau produsa prin sinteza, trebuie evidentiat prin studii stiintifice serioase", a concluzionat nutritionistul.