O planta intens folosita in bucataria romaneasca este
patrunjelul. Fie ca este adaugat in supe, ciorbe sau tocanite, patrunjelul
adauga o aroma speciala felurilor de mancare in care este folosit.
Patrunjelul, cu denumirea stiintifica Petroselinum crispum,
face parte din familia Umbelliferae, din care mai fac parte pastarnacul,
chimenul,mararul, telina si coriandrul.
Istoria patrunjelului prezinta evolutia sa in felul urmator:
englezii au preluat patrunjelul din bucataria romana care, iar ei furasera
aceasta planta de la greci.
Vechii greci credeau ca Hercule folosea patrunjelul ca sursa
a puterii sale si, de aceea, ei obisnuiau sa incoroneze castigatorii diverselor
concursuri cu ghirlande din patrunjel, ca forma de apreciere si cinstire pentru
Hercule. O alta utilizare in antichitate pentru patrunjel era hranirea cailor
soldatilor, despre care se credea ca vor alerga cu mai multa viteza si vor fi
biruitori.
In prezent din punct de vedere medical, patrunjelul este
indicat in cazul afectiunilor plamanilor, stomacului, vezicii urinare si
ficatului. Toate partile plantei sunt utilizate. Frunzele contin mai putine
uleiuri decat radacina. Tot in frunze se afla o mare si importanta cantitate de
vitamina A si C. Frunzele de patrunjel contin mai multa vitamina C decat o
portocala.
Clorofila patrunjelului este un bun antiseptic si este
folosita in tratarea muscaturilor si taieturilor nesemnificative. In componenta
sa, la nivel de elemente chimice, putem enumera mineralele, potasiu, tiamina,
niacina, riboflavina si fier.
Rinichii sunt organe care sunt ajutate de patrunjel, care
are rol in acest caz de diuretic. Acesta stimuleaza urinarea in momentele in
care rinichii nu functioneaza corespunzator si sunt incordati.
Este o planta bienala, in primul an aparandu-i frunzele, iar
in cel de-al doilea an iesind si semintele. Patrunjelul este folosit in special
proaspat. Pentru conservarea sa aveti doua solutii, fie sa il uscati, fie sa il
congelati.
sursa: lyla.ro